La granița dintre Uganda și Congo, în satul Nteko, viața oamenilor este marcată de sărăcie și de nesiguranța pe care o aduce apropierea războiului din țara vecină. Și totuși, în mijlocul acestor încercări, există o comunitate de credință care trăiește și respiră prin speranță: o biserică formată din 100 de membri devotați, care duminica se adună pentru a înălța rugăciuni de pace și mulțumire.

Sâmbăta e ziua în care se desfășoară un program cu tinerii din această regiune se adună pentru rugăciune, încurajare prin Cuvântul lui Dumnezeu, activități și discuții aplicate pentru a înțelege cum să aleagă la început de drum și cum să își înnoiască mintea zi de zi.

Duminica, 80 de copii umplu curtea și încăperea simplă unde se țin slujbele. Ei vin cu ochii luminoși, cu hainele ponosite, dar cu inimile deschise să cânte și să asculte. Pentru ei, biserica nu este doar un loc sacru, ci și un spațiu de bucurie, unde găsesc atenția și dragostea pe care, adesea, nu o primesc acasă.

În fiecare săptămână, peste 150 de copii din familii extrem de sărace trec pragul bisericii pentru a lua parte la proiectul „Mâini Hrănitoare”. Aici primesc o masă caldă – poate singura masă consistentă a zilei. Fiecare farfurie de mâncare devine un semn al grijii lui Dumnezeu, transmis prin mâinile celor care au înțeles că hrănind un copil, hrănești o generație întreagă de speranță.

Dar biserica actuală este mică, înghesuită, lipsită de spațiu și de siguranță pentru atâția oameni și copii. Visul acestei comunități este de a ridica o biserică adevărată, trainică, în care credincioșii să se poată aduna în liniște, iar copiii să aibă loc să cânte, să învețe și să fie hrăniți. O biserică ce va fi mai mult decât ziduri – va fi un adăpost pentru suflete, un centru al speranței și al solidarității, o lumină care se va ridica deasupra zgomotelor războiului și a lipsurilor.

Pentru acești oameni, pentru acești copii, biserica din Nteko nu este doar un proiect de construcție. Este un vis de viață, un răspuns la rugăciuni și o promisiune că Dumnezeu nu i-a uitat.

Noua biserică va fi ridicată pe o colină mică, la marginea satului, ca un far de speranță vizibil de departe. Construită din materiale locale – piatră, lemn și cărămidă arsă – ea va îmbina rezistența cu simplitatea, pentru a fi un spațiu primitor și trainic. 

Pentru credincioșii din Nteko, biserica nu va fi doar un loc de rugăciune, ci și un adăpost al sufletului, unde comunitatea se va uni în credință, unde copiii vor învăța primele cântări bisericești și unde lacrimile fricii vor fi șterse de speranța în Dumnezeu. Într-o zonă marcată de nesiguranță, această construcție devine un simbol al rezistenței spirituale și al credinței că, dincolo de zgomotul războiului, se poate auzi chemarea păcii.